marți, 12 mai 2015

Povestea lui L.

Bună seara,
As dori sa va împărtăsesc cate putin din experienta mea neplăcută cu aceasta boala.
La momentul actual se împlinesc 2 ani de cand am finalizat tratamentul de 8 luni pentru tuberculoză.
Totul a inceput in 2012, prin luna mai, cand dupa o serie repetată de raceli si diverse tratamente încercate acasa, m-am hotarat sa merg la medic in Iasi ( fiind in primul an de master pe atunci). Trecuseră mai mult de 3 saptamani de cand eram foarte slăbit, aveam crize de tuse care tineau minute in sir, transpiratii nocturne si cam toate simptomele posibile de Tbc. 
În concluzie am ajuns la medic, care mi-a scris o listă lunga de analize si o radiografie pulmonara, sugerandu-mi sa imi fac analizele la inceputul lunii pentru a fi compensate. M-am plimbat de la un laborator la altul, prostia mea fiind ca nu m-am dus intai sa fac radiografia.
M-am enervat pe sistemul asta medical si m-am dus sa le fac pe banii mei, plătind în total 450 de lei analize si radiografia. Momentul 0 a fost la radiografie, cand asistenta de la radio m-am luat de mana si a zis: "Trebuie sa o vedem pe doamna doctor, sa ne grăbim ca iese din garda acum". Ale naibii cuvinte, ca le am si acun in minte.
Doamna doctor chiar se pregătea sa plece, am gasit-o pe scările spitalului. A ridicat radiografia, s- a uitat, verdictul fiind dur: "Ai TBC, trebuie sa te internezi cel putin doua luni."
Mi s-au tăiat efectiv picioarele. Mi-au luat sputa si m-au trimis acasa sa imi iau lucruri si sa ma întorc.
Fara nici un dubiu, a fost cea mai neagra zi din viata mea. La 23 de ani, om in toata firea, imi dădeau pur si simplu lacrimile si nu credeam ce mi se intampla.
A naibii zi de vineri. Mi-am facut bagajul, am plecat la spital. Tot weekend ul am trăit cu speranta ca e o greseala ce se intampla si de fapt nu am Tbc. 
Luni am repetat analizele si diagnosticul a fost reconfirmat: tbc cavernar in lobul superior drept. Cacat! Imi venea sa urlu de nervi. Am inceput tratamentul, iar dupa o luna deja imi trecuseră simptomele. In schimb reactinam din ce in ce mai rău la tratament: aciditate gastrica mare, enzimele hepatice cresteau alarmant spre hepatită toxică. 
In tot acest timp, familia si iubita mea au fost alaturi de mine si cam atat. Momentul cand iti dai seama cati prieteni ai.
Am stat internat în total cam 24 de zile, am repetat sputa care a iesit negativă la bacil, iar din mai multe motive doamna doctor m-a trimis acasa, urmand ca sa vin la spital zilnic sa iau tratamentul de atac pentru restul zilelelor pana la doua luni. 
Timp de 2 luni am experimentat cam toate reactiile adverse posibile, am avut tratamentul chiar întrerupt pentru 10 zile, intrucat ficatul meu o luase razna total. Eram terminat psihic dar m-am îndârjit sa iau pastilă cu pastilă, chiar daca imi venea sa vomit. 
8 luni nenorocite.. Dar am reusit, multumită familiei, iubitei si nu in ultimul rand doamnei doctor care e un om de nota 10.
Momentan incerc sa le împac pe toate: sa nu ma stresez foarte tare la job, sa mănânc regulat , sa nu consum alcool decat ocazional, sa dorm undeva la 8 ore dar sa nu duc o viata de pensionar in acelasi timp. 
Esenta este sa nu te dai bătut niciodată. Inca nu am scapat de frica unei recidive ce-i drept si toti care suntem sau am fost bolnavi rămânem cu frica asta. Dar poate frica asta ne mentine vigilenti.
In concluzie, ca doresc sa fiti sanatosi si sa stati departe de infectia asta. Numai bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu