F64

aparate foto digitale

marți, 12 mai 2015

Povestea mea : Un intrus-Tuberculoza

 Daca doriti sa impartasiti experienta dumneavoastra despre cum ati trecut peste aceasta boala  cu noi, cititorii acestui blog trimite-ti povestirile voastre la despretuberculoza@gmail.com si vor fi publicate [anonim] pe site. Va multumesc

Am creat acest blog pentru a va impartasi o poveste reala : ce inseamna sa te imbolnavesti de tuberculoza la 24 de ani.

Acum, dupa 2 ani ( articol scris in 2011)  de cand am scapat de aceasta boala, simt ca am puterea sa va impartasesc din experienta mea. Totul a inceput in luna februarie 2009, cand am inceput sa ma simt destul de rau, sa fiu lipsit de putere si sa am stari de subfebrilitate. Am continuat sa ma duc la servici sperand ca e o simpla raceala si ca imi va trece.Dupa job aveam si scoala si ajungeam acasa tarziu si sleit de puteri .Am dus-o asa o luna de zile, tot sperand ca ma voi simti mai bine.
Pana cand, intr-o duminica seara, in timp ce stateam la televizor, am simtit ca ard.Mi-am luat temperatura si termometrul arata 39,4. Luni dimineata am sunat la servici sa le spun ca sunt bolnav, mi-am sunat medicul de familie, mi-a recomandat ceaiuri, repaus total, si medicamente de scazut febra. Dupa cateva zile am inceput sa ma simt mai bine..sambata ce a urmat am decis sa ies putin din casa sa ma plimb. Nu tuseam mai tare decat pentru o raceala normala, nu am scuipat niciodata sange..simtomele au fost blande.
Sambata seara, ajuns acasa ma simteam din nou sleit de puteri. A doua zi, duminica m-am trezit cu febra 38 si ceva si am decis sa ma duc la spital la urgenta .
M-am urcat in masina  si m-am deplasat catre urgente. Le-am explicat ce si cum, si mi-au recomandat sa ma duc la spitalul de boli infectioase. M-am urcat din nou in masina, am parcat in fata spitalului si m-am dus la camera de garda. Acolo, dupa ce m-a examinat medicul de garda mi-a spus ca va trebui sa ma internez pentru investigatii. Eram suspect de gripa.
A doua zi, doctorita de pe sectie ma trimite la raze, la ecograf si imi pune diagnosticul de pneumonie viral-bacteriana. Deci aproximativ 2 saptamani de repaus la pat cu medicatie specifica. Aveam in continuare febra 38 si in spital in pofida perfuzilor si medicatiei anti virale la care am fost supus.
Am stat in spital o saptamana, dupa care la insistentele mele, doctorita m-a lasat acasa,spunandu-mi ca ce a fost mai dificil a trecut dar ca mai trebuie sa stau o sapt acasa si sa vin la control dupa aceea. Ma simteam mai bine, dar tot aveam stari subfebrile si transpiratii noaptea.
In tot acest timp am lipsit de la serviciu si de la scoala. La control, o noua radiografie la plamani si o surpriza...nici o imbunatatire pe film. Mi-a facut trimitere la spitalul pe pneumoftiziologie pt investigatii. Noroc ca locuiesc intr-un oras mare in care serviciile medicale sunt cat de cat puse la punct.
Trecusera 3 saptamani si eu inca ma tot plimbam intre spitale cu tuberculoza dupa mine. La pneumoftiziologie, din nou raze, examen IDR ( care a iesit negativ), totul culminand cu o bronhoscopie( mi-a luat o proba de tesut din plaman pt a vedea exact cauza simptomelor mele de oboseala si febra ) . Pe radiografia normala nu se vedea mare lucru..mi-au zis ca seamana cu o raceala netratata ce vad ei pe film.
Doctorita mi-a spus ca ma va testa si pentru TBC iar rezutatul imi va veni cel mai devreme in 3 saptamani. Asadar au urmat 3 saptamani de asteptare..saptamani in care am continuat sa ma duc la facultate sa nu pierd cursurile de master. La servici am mers o saptamana, dupa care m-am simtit prea epuizat si am cerut concediu medical.
Dupa 3 saptamani.ma duc la spital..ma asez la rand iar dupa 2 ore sunt chemat inauntru. Doctorita deschide in fata mea un plic, il citeste si imi spune rezultatul : Ai TBC, dar nu te ingrijora, se trateaza, tratamentul dureaza 6 luni si daca il duci pana la capat te vindeci complet.
Asadar, dupa aproape 2 luni de dute-vino intre spitale, in aprilie 2009 mi-am aflat diagnosticul:bolnav de TBC. Eram cu moralul la pamant: imi facusem atatea planuri pentru perioada urmatoare, 6 luni de tratament insemnau infernul pt mine. M-am gandit ca imi voi pierde jobul, voi rata examenele din luna iunie, m-am gandit la prietenii mei, la persoana de langa mine. Eram distrus.
Tot ce mi s-a spus apoi e ca trebuie sa ma duc sa imi iau medicamentele pt prima luna, sa semnez pentru ele si ca prima luna sa stau izolat in casa deoarece eram contagios ( mi s-a oferit o alternativa de a sta intr-un salon cu alti 12 barbati dar am refuzat categoric..mai bine in camera mea, langa laptop si cu acces la internet si la TV ) .
Prima luna a trecut greu. In fiecare dimineata ma trezeam si imi numaram antibioticele : 12 pastile luate pe stomacul gol.Asta ma astepta timp de doua luni de zile, zilnic. Eram destul de deprimat dar m-am ambitionat ca trebuie sa duc pana la capat acest tratament extrem de dur. Stiam ca in jurul meu, afara, viata isi continua cursul firesc, cu mine sau fara mine. Dar eram decis sa particip din nou in circuitul activ al vietii si sa scap de aceasta boala teribila. Dupa doua saptamani de stat in casa si de luat pastilele ma simteam deja mai bine, nu mai aveam febra, starile de oboseala se ameliorasera…Deja se vedeau rezultatele rabdarii mele.
Medicii spun ca dupa 3 saptamani de tratament intensive, bolnavul de tuberculoza nu mai este contagios pentru cei din jurul lui. Asa ca dupa 3 saptamani de stat in casa am inceput sa ies la cate o plimbare prin parc cand era frumos afara. Plimbarile imi faceau bine, ma ambitionau, vedeam oameni care isi desfasurau activitatiile zilnice in perfecta armonie. Ma bucuram ca nu imi scrie pe frunte “bolnav de tuberculoza” pentru ca m-ar fi ocolit toti .
Dupa doua luni de tratament, ma simteam si mai bine. Schema de medicamentatie a fost redusa de catre medic, trebuia sa iau mult mai putine pastille si doar de 3 ori pe saptamana ( luni, miercuri si vineri), totul mergea bine. Am inceput sa ies cu prietenii din nou, sa ma plimb prin oras , sa stau la terase la fel ca si o persoana sanatoasa.
Despre boala mea stia doar familia, colegii de munca si prietena mea. Am decis sa le spun prieteniilor si cunostiintelor ca absenta mea de 2 luni din peisaj se datoreaza unei pneumonii urate cu tot felul de complicatii. Nu stiu daca m-au crezut toti, dar cand m-am intalnit cu ei dupa doua luni nu mi-a pus nici unul intrebari banitoare si nici unul nu s-a ferit de mine. Chiar daca locuiesc intr-un oras de peste 300.000 locuitori, zvonurile se raspandesc rapid. Probabil ca banuiau toti cam ce am avut dar au avut respectul sa nu imi puna intrebari deranjante.
Am reusit intre timp sa imi iau examenele ( profesorii stiau despre boala mea ) dar le-am spus ca nu prezint nici un risc pentru ei, deoarece medicul mi-a spus ca dupa o luna de tratament, pot sa fac orice doresc cu conditia sa nu fie foarte obositor . Bineinteles, la servici ma puteam intoarce abia dupa 6 luni cand tratamentul este finalizat.
Dupa 4 luni de tratament ma simteam chiar foarte bine, la fel ca si inainte. Am calatorit mult prin tara cu masina , m-am dus la munte ( aerul tare face bine la plamani ) dar am facut totul cu masura, fara sa ma obosesc. M-am dus cu avionul intr-o tara straina 6 zile in vacanta, mi-am luat necesarul de medicamente pentru zilele cat voi lipsi din tara si totul a fost in regula.
Am scris toate acestea pentru a schimba cumva perceptia generala ca bolnavul de tuberculoza este un individ livid, lipsit de putere si tintuit la pat. Daca se respecta tratamentul si exista o auto-disciplina vindecarea vine de la sine. Plus ca tuberculoza nu este neaparat boala saracului.Poate lovi pe oricine, oricand.
Dupa 5 luni de tratament deja nu mai aveam rabdare si imi doream sa ma intorc la serviciu. Stiam ca intoarcerea nu va fi usoara avand in vedere ca voi fi privit altfel de catre colegii mei, dar depindea numai de mine sa le arat ca sunt o persoana perfect normala care a luptat cu boala si a invins-o. Dupa primirea rezultatului de la spital am fost lasat sa ma intorc la servici. Colegii s-au bucrat cand m-au vazut si am fost primit bine. Normal ca erau unii care ma tot intrebau detalii si vroiau sa se asigure ca nu se pot imbolnavi dar am avut rabdarea sa le explic ce si cum, pana am simtit ca dupa o perioada de timp chiar si cei mai dificili dintre ei au inteles ca sunt “safe” pe langa mine.
Toata perioada aceasta de 6 luni a avut doua momente cheie:
Primul moment a fost cand am primit vestea ca sunt bolnav de TBC de la doctorita care ma investigase. Imi amintesc ca am iesit devastat de pe poarta spitalului, era o zi insorita de primavera, si am sunat-o pe mama sa ii dau vestea.
Al doilea moment a fost undeva in luna septembrie, la fel, o zi insorita si calda de toamna cand am iesit din curtea spitalului fara punguta de medicamente in geanta , de data asta avand o multumire interioara de nedescris si o bucurie imensa…M-AM VINDECAT, AM SCAPAT, sunt din nou LIBER.
Si in ziua aia am stiut ca de atunci inainte voi privi viata cu alti ochi, voi respecta pe oamenii din jurul meu si voi respecta natura care ma hraneste si  imi voi respecta organismul. .

Povestea lui L.

Bună seara,
As dori sa va împărtăsesc cate putin din experienta mea neplăcută cu aceasta boala.
La momentul actual se împlinesc 2 ani de cand am finalizat tratamentul de 8 luni pentru tuberculoză.
Totul a inceput in 2012, prin luna mai, cand dupa o serie repetată de raceli si diverse tratamente încercate acasa, m-am hotarat sa merg la medic in Iasi ( fiind in primul an de master pe atunci). Trecuseră mai mult de 3 saptamani de cand eram foarte slăbit, aveam crize de tuse care tineau minute in sir, transpiratii nocturne si cam toate simptomele posibile de Tbc. 
În concluzie am ajuns la medic, care mi-a scris o listă lunga de analize si o radiografie pulmonara, sugerandu-mi sa imi fac analizele la inceputul lunii pentru a fi compensate. M-am plimbat de la un laborator la altul, prostia mea fiind ca nu m-am dus intai sa fac radiografia.
M-am enervat pe sistemul asta medical si m-am dus sa le fac pe banii mei, plătind în total 450 de lei analize si radiografia. Momentul 0 a fost la radiografie, cand asistenta de la radio m-am luat de mana si a zis: "Trebuie sa o vedem pe doamna doctor, sa ne grăbim ca iese din garda acum". Ale naibii cuvinte, ca le am si acun in minte.
Doamna doctor chiar se pregătea sa plece, am gasit-o pe scările spitalului. A ridicat radiografia, s- a uitat, verdictul fiind dur: "Ai TBC, trebuie sa te internezi cel putin doua luni."
Mi s-au tăiat efectiv picioarele. Mi-au luat sputa si m-au trimis acasa sa imi iau lucruri si sa ma întorc.
Fara nici un dubiu, a fost cea mai neagra zi din viata mea. La 23 de ani, om in toata firea, imi dădeau pur si simplu lacrimile si nu credeam ce mi se intampla.
A naibii zi de vineri. Mi-am facut bagajul, am plecat la spital. Tot weekend ul am trăit cu speranta ca e o greseala ce se intampla si de fapt nu am Tbc. 
Luni am repetat analizele si diagnosticul a fost reconfirmat: tbc cavernar in lobul superior drept. Cacat! Imi venea sa urlu de nervi. Am inceput tratamentul, iar dupa o luna deja imi trecuseră simptomele. In schimb reactinam din ce in ce mai rău la tratament: aciditate gastrica mare, enzimele hepatice cresteau alarmant spre hepatită toxică. 
In tot acest timp, familia si iubita mea au fost alaturi de mine si cam atat. Momentul cand iti dai seama cati prieteni ai.
Am stat internat în total cam 24 de zile, am repetat sputa care a iesit negativă la bacil, iar din mai multe motive doamna doctor m-a trimis acasa, urmand ca sa vin la spital zilnic sa iau tratamentul de atac pentru restul zilelelor pana la doua luni. 
Timp de 2 luni am experimentat cam toate reactiile adverse posibile, am avut tratamentul chiar întrerupt pentru 10 zile, intrucat ficatul meu o luase razna total. Eram terminat psihic dar m-am îndârjit sa iau pastilă cu pastilă, chiar daca imi venea sa vomit. 
8 luni nenorocite.. Dar am reusit, multumită familiei, iubitei si nu in ultimul rand doamnei doctor care e un om de nota 10.
Momentan incerc sa le împac pe toate: sa nu ma stresez foarte tare la job, sa mănânc regulat , sa nu consum alcool decat ocazional, sa dorm undeva la 8 ore dar sa nu duc o viata de pensionar in acelasi timp. 
Esenta este sa nu te dai bătut niciodată. Inca nu am scapat de frica unei recidive ce-i drept si toti care suntem sau am fost bolnavi rămânem cu frica asta. Dar poate frica asta ne mentine vigilenti.
In concluzie, ca doresc sa fiti sanatosi si sa stati departe de infectia asta. Numai bine!

sâmbătă, 20 decembrie 2014

Povestea Mihaelei




"Povestea mea a inceput pe 12 ianuarie 2013 cand ma aflam la sora mea in vizita la Bucuresti . In aceea zi era foarte frig si totusi ne-am hotorat sa iesim din casa sa ne ducem la cumparaturi , am mers cu ratb-urile si pe loc nu am simtit nimic altceva decat frig. Urmatoarele doua seri am facut temperatura si nu mai puteam sa dorm , Am ajuns pe 15 ianuarie acasa pentru ca incepeam liceul , tin sa va spun ca eram clasa a 12a , adica aveam 18 ani . In aceea dimineata inainte de liceu , m-am trezit de dimineata ca de obicei si mi-am facut o cafea, in momentul cand am cascat am cazut in genunchi de la o durere puternica in partea de jos stanga a spatelui , si acest obicei se repeta de cate ori cascam , am observat in acelasi timp ca oboseam foarte repede . Am decis dupa 2 zile sa ma duc la medicul de familie care mi-a dat o trimitere la spital , acolo nu s-au uitat la mine si m-am trimis la policlinica la medicina interna , de la medicina interna m-au trimis la radiologie , dar surpriza doctorul plecase , mentionez ca tocmai a 3a zi mi-au facut radiografie si au vazut ca am pleurezie serofibrinoasa stanga (apa la plamani) . M-au trimis la un spital tbc unde am avut parte de o doctora foarte buna , acolo au descoperit ca tbc-ul era extrapulmonar si ca nu eram contagioasa . Dupa o luna si un pic, dupa 16 pastile/zi si 3 punctii m-au trimis acasa urmand sa revin dupa o luna de zile din nou la consult. Colegilor le-au facut radiografii si tin sa le multumesc pentru ca nu au fost rautaciosi (majoritatea dintre ei) si ca au fost super in ceea ce priveste aceasta boala , m-au incurajat si m-au sustinut. In spital am vazut oameni extraordinari care nu stateau sau nu munceau in frig , care aveau toate conditiile nu pot sa-mi dau seama cum de s-a ajuns la asa ceva. Nu pot sa-mi dau seama cum am luat aceasta boala , dar tin sa-i multumessc lui Dumnezeu ca am scapat de ea.."

miercuri, 9 ianuarie 2013

10 lucruri pe care nu le-ai stiut despre tuberculoza!

 1. Majoritatea dintre dumneavoastra aveti microbul instalat deja in plaman. Activarea sau latenta sa depinde de sistemul imunitar al fiecaruia. In momentul in care sistemul imunitar este foarte slabit, infectia se poate activa si afecta nu numai plamanii, ci si alte organe.

2. Prin mentinerea unui stil de viata sanatos puteti preveni imbolnavirea. Mancare sanatoasa, durata adecvata a somnului, exercitiile fizice si un nivel redus de stres tin la departe tuberculoza de tine. Se recomanda legumele si fructele precum si alimentele bogate in antioxidanti. Ceaiul verde de asemenea poate fi o solutie excelenta pentru organism.
3. Aerul curat si razele de soare pot preveni tuberculoza. Bacilii tuberculozei se dezvolta foarte bine in organismul care traieste in  locatii umede, intunecate. Aerisiti cat mai des incaperile si bucurati-va de razele soarelui.
4. Tuberculoza afecteaza in primul rand plamanii, dar poate afecta si alte organe: pielea, rinichii, creierul.
5.Vaccinul BCG este foarte important sa fie facut imediat dupa nastere. Nu poti sa fi rezistent la TBC daca ai vaccinul facut.
6.Tuberculoza este o boala care se vindeca daca este respectata durata si medicatia recomandata.
7.Tuberculoza poate esua, sau agrava in forme mai severe daca pacientul nu isi duce la capat tratamentul prescris de medic.
8.Una dintre cauzele infertilitatii la femeile din medii sociale sarace este tuberculoza genitala.
9.Tuberculoza rezistenta nu raspunnde la antibioticele comune folosite in tratament fiind extrem de greu de tratat si necesitand o durata indelungata.
10.Copiii, incluzand si sugarii pot suferi de tuberculoza, care adesea nu este diagnosticata de catre medici la asa varste fragede.Alaptatul in primele 6 luni de viata scade riscul imbolnavirii de tuberculoza la copil

vineri, 19 octombrie 2012

GeneXpert-metoda revolutionara de depistare a tuberculozei

  GeneXpert este o metoda de diagnosticare automata a tuberculozei ce poate identifica bacteria Mycobacterium tuberculosis precum si rezistena acesteia la antibioticul rifampicina. Organizatia mondiala a sanatatii a aprobat aceasta metoda inca din 2010, fiind considerata un nou inceput in diagnosticarea tuberculozei, fiind o alternativa moderna la diagnosticul clasic ce presupune un mediu de cultura si citirea manuala la microscop dupa 3 saptamani a sputei.
 Cu aceasta metoda, cei de la Cepheid se lauda ca in doua ore aparatul GeneXpert poate da un diagnostic de o acuratete maxima. Cum functioneaza aparatul?  Acest aparat detecteaza secventele de ADN specifice bacteriei Mycobacterium tuberculosis si rezistenta ei la rifampicina printr-un PCR, adica o reactie de polimerizare in lant.
 Pretul unui astfel de aparat se invarte in jurul a 18000 de dolari.

Nu stiu daca in Romania exista un asemenea aparat performant dar cred ca existenta unui asemenea aparat in marile orase ar scurta lunga asteptare pentru diagnosticul tuberculozei.

vineri, 13 aprilie 2012

Tuberculoza in 2012

  Organizatia mondiala a sanatatii a emis un comunicat prin care ne anunta ca mortalitatea cauzata de tuberculoza este cea  mai scazuta din ultimii zece ani. Totusi, aceasta evolutie ascunde o realitate ingrijoratoare.   


  Infrastructura din spitale este invechita, medicamentele sunt aceleasi de zeci de ani in conditiile in care bacilul Koch sufera modificari la nivel genetic, plus se mai adauga si dezinteresul sectorului farmaceutic in productia acestor medicamente vitale pentru orice bolnav de Tbc dar neprofitabile pentru marii colosi farmaceutici.  Pe langa aceste lucruri, colac peste pupaza este si dezinteresul bolnavului de tuberculoza pentru a-si finaliza tratamentul cu succes iar de aici porneste un intreg lant pana apar bacilii rezistenti la antibiotice.
  Cercetarea aspupra baciluli Koch practic a fost abandonata de zeci de ani de zile, putini sunt acei oameni de stiinta care isi dedica in prezent zile si nopti pentru descoperirea unor noi metode de tratament impotriva tuberculozei. Va intrebati oare de ce? Din cauza banilor bineinteles, orice cercetator stie ca acest domeniu este practic unul mort in care cu greu se pot obtine noi rezultate care sa fie acceptate pe piata internationala. In prezent, numarul unu in cercetare sunt studiile referitoare la cancere care sunt si aducatoare de fonduri consistente pentru laboratoarele de cercetare.

Cat timp metodele de diagnosticare sunt aceleasi : radiografia cu raze x care detecteaza doar jumatate de cazurile noi iar cultura de sputa al carui rezultat il obtii cel mai devreme in 3 saptamani ne miram ca multi oameni scapa nediagnosticati corect si pleaca infectand alti oameni nevinovati din societate.

luni, 30 ianuarie 2012

Sa fii bolnav de Tbc

  Iata cateva povesti scurte ale unor oameni din diverse tari  care s-au imbolnavit de TBC :



    Michael s-a imbolvanit de TBC in THailanda : "Am fost vaccinat la nastere cu vaccinul BCG impotriva tuberculozei. Dar doctorul mi-a spus ca si-a pierdut efectul"


 Fiona Johnson ( Londra ) : " Am crezut ca fac parte din generatia ce nu va cunoaste niciodata aceasta boala. Se pare ca m-am inselat si acum privesc altfel lucrurile" 


Vladimir sufera de tuberculoza multi-drug rezistenta : "Probabil nu voi mai alerga la maraton de acum incolo. Imi doresc cel putin sa pot umbla cativa metri fara sa imi pierd rasuflarea. " 


Femeie anonima ( Kenya ) : " Discriminearea de care am avut parte din partea vecinilor mei dupa ce le-am spus de boala mea m-a facut sa regret ca am impartasit cu ei suferinta mea. " 


In tari precum Pakistan, femeile bolnave de TBC sunt stigmatizate. "Tuseam, aveam dureri mari in piept, transpiram noaptea dar rudele mele nu m-au lasat sa ma duc la spital de teama repercusiunilor asupra intregii familii. " 




Sursa : http://www.tbvi.eu/about-tb/personal-stories.html

miercuri, 18 ianuarie 2012

Tuberculoza rezistenta la orice fel de antibiotice isi face aparitia in India

Frica medicilor pneumologi s-a adeverit.  O informatie aparatuta in ultima luna in India si preluata de majoritatea publicatiitor medicale face deja inconjorul lumii. S-a descoperit un nou tip de tulpina bacteriana rezistenta la orice fel de antibiotice, cu alte cuvine nu poate fi tratata prin tratamente medicamentoase. Au fost depistate 12 persoane cu acest tip de tulpina dintre care 3 au decedat deja.

    Avand in vedere ca aceste cazuri au fost depistate in Mumbai, oras cu peste 20 de milioane de locuitori, ingrijorarea lumii medicale este maxima. Organizatia Mondiala a Sanatatii a organizat in ultimul timp mai multe intalniri de urgenta pentru a dezbate acest factor de risc enorm. Practic, tulpina total rezistenta de bacil Koch s-a transmis deja la un numar enorm de persoane care au intrat in contact cu cei depistati pana in prezent, doar ca din fericire nu se manifesta, ramane latenta in organism pana cand persoana respectiva, in urma unei raceli sau a unei vieti stresante, sufera de o scadere a imunitatii si bacteria total rezistenta ataca organismul ireversibil.